Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei
(Matei 25, 31-46)
Între fapt şi făptuire există fapta sau faptele. Bună-bune sau rea-rele.
Faptul că exist presupune fapta naşterii, fapta iubirii... Acestea ţin de Creaţie. Faptul Genezei lucrează asupra noastră.
De făptuire sau de înfăptuire ţin faptele: a sătura pe cel flămând şi însetat, a primi pe cel străin, a îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cel bolnav şi pe cel întemniţat. Un lucru este cert: fiecare va fi judecat şi răsplătit după faptele sale.
Nu va fi însă o înfricoşătoare judecare a faptelor, ci a credinţei, credinţă care nu poate fi căldicică, nicidecum faptică sau declarativă, ci numai şi numai înfăptuitoare.
De ce totuşi, dacă Dumnezeu este bun şi iertător, vorbim, credem într-o înfricoşătoare judecată. Pentru că spaima (frica) este opusul iubirii.
Pentru că în afara IUBIRII, sau neavând răspunsuri la Iubirea lui Dumnezeu, suntem, rămânem nişte înfricoşaţi.
Revenim:
a sătura pe cel flămând şi însetat
Prin foame şi sete, nu doar prin cele fizice, înţelegem răspunderea pe care o avem faţă de şirul generaţiilor, îndatorirea pentru viaţa care ni s-a dat şi pentru viaţa pe care o dăm la rândul nostru. Ce este hrana trupului faţă de hrana sufletului?
a primi pe cel străin
Lumea mea nu este şi lumea ta, percepţia mea asupra realităţilor lumii acesteia, câte vor fi ele, nu este şi percepţia ta, de aceea, străin fiind eu pentru tine şi străin fiind tu pentru mine, bine este să ne primim.
a îmbrăca pe cel gol
Pentru mine este cea mai cutremurătoare afirmaţie pe care a făcut-o. Mântuitorul: gol am fost şi m-aţi îmbrăcat.
A îmbrăca pe Creatorul tău... După apa potopului, Noe s-a veselit atât de mult încât s-a dezvelit de hainele de pe el, copilul lui, Ham, şi-a râs de goliciunea tatălui.
Dumnezeu nu l-a certat pe Noe, ci pe acesta.
Copiii nu se ruşinează de goliciunea lor pentru că nu percep vina.
a cerceta pe cel bolnav şi pe cel întemniţat
Bolnavul nu este un om liber. Boala şi libertatea sunt opuse precum opus este întunericul Luminii.
Bolnavul este alăturat întemniţatului, ei trebuie cercetaţi pentru că suferinţa le este comună. Şi... cum nu cei sănătoşi au nevoie de cercetarea doctorului!?
Şi a văzut Dumnezeu că este bună Lumina.
Dincolo de aceste fapte, spusa părintelui Stăniloae „Cu cât sunt mai credincios, cu atât îl văd pe Hristos în ceilalţi” poate deveni pentru noi înfăptuire.
Doamne ajută!
sâmbătă, 1 martie 2008
DUMINICA INFRICOSATOARE - Preot Sever Negrescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu